Considerații generale
Ce este:
• Formă de tuberculoză care afectează organe și țesuturi din afara plămânilor
• Este cauzată de Mycobacterium tuberculosis, la fel ca forma pulmonară
• Nu este, de regulă, contagioasă — dar necesită diagnostic și tratament prompt
Reține că:
• Tuberculoza extrapulmonară apare prin diseminarea hematogenă sau limfatică a bacilului
• Poate afecta: ganglioni limfatici, oase, rinichi, meningele, peritoneul, organe genitale
• Este mai frecventă la persoane cu imunitate scăzută (ex. HIV)
• Poate fi subdiagnosticată, simptomele fiind nespecifice
Clasificarea tuberculozei extrapulmonare (după localizare):
• Tuberculoză ganglionară – cea mai frecventă formă extrapulmonară
• Tuberculoză osteoarticulară – afectează coloana (maladia Pott), șoldurile, genunchii
• Tuberculoză urogenitală – afectează rinichii, uretere, vezica, organele genitale
• Tuberculoză meningeală – formă gravă, afectează sistemul nervos central
• Tuberculoză peritoneală / pleurală – lichid de ascită sau pleurezie cu caracter TB
• Tuberculoză miliară – formă diseminată, severă, cu afectare multiplă de organe
Epidemiologie:
• Incidență mai mare la:
– Pacienți cu HIV/SIDA
– Vârstnici, persoane imunocompromise
– Zone cu incidență TB crescută (ex. Europa de Est, Africa)
• Deseori diagnostic întârziat din cauza simptomelor nespecifice
• Formele extrapulmonare pot apărea în absența leziunilor pulmonare vizibile
Fiziopatologie – pe scurt:
• Bacilul TB pătrunde în organism → colonizează plămânii → diseminează hematogen sau limfatic
• Se formează granuloame specifice în organele afectate
• Acestea pot provoca: distrucții tisulare, necroză caseoasă, fibroză, calcificări
• Evoluția este lentă, uneori silențioasă, dar cu potențial de complicații grave
Importanța medicală:
• Necesită diagnostic diferențial atent – poate imita alte boli cronice (ex. tumori, infecții fungice)
• Confirmarea etiologică (microscopic, cultură, PCR) este adesea dificilă
• Tratamentul este identic cu forma pulmonară, dar durata poate fi mai lungă
• Unele forme (meningeală, osoasă) pot necesita tratament adjuvant sau chirurgical
Simptome și diagnostic
Simptome frecvente (variază în funcție de localizare):
• Ganglionară:
– Adenopatii cervicale, axilare sau inghinale
– Ganglioni măriți, dureroși sau fistulizanți
– Frecvent bilaterală și persistentă
• Osteoarticulară:
– Dureri articulare cronice (coloană, șold, genunchi)
– Rigiditate, tumefacție, deformări osoase
– Limitare progresivă a mobilității
• Urogenitală:
– Disurie, hematurie, durere lombară
– Infertilitate (în formele genitale)
– Urină sterilă la urocultură
• Meningeală:
– Cefalee intensă, febră, rigiditate cervicală
– Greață, vărsături, fotofobie
– Tulburări de conștiență (în cazuri avansate)
• Peritoneală / pleurală:
– Ascită sau revărsat pleural cu evoluție lentă
– Durere abdominală difuză sau toracică
– Febră, scădere ponderală, fatigabilitate
• Miliară:
– Febră persistentă, stare generală sever alterată
– Scădere marcată în greutate, transpirații nocturne
– Posibilă afectare pulmonară, hepatică, splenică
Semne clinice posibile:
• Febră de origine necunoscută
• Adenopatii persistente
• Durere localizată fără altă cauză aparentă
• Semne neurologice fără etiologie clară
• Ascită sau lichid pleural recurent, neexplicat
Semne de alarmă:
• Simptome persistente fără răspuns la tratamente convenționale
• Deteriorare progresivă a stării generale
• Apariția de fistule, abcese recidivante sau parapareză (tuberculoză vertebrală)
→ Necesită evaluare urgentă și testare TB
Diagnosticul clinic (bazat pe):
• Anamneză detaliată (inclusiv expunerea la TB, călătorii, imunosupresie)
• Examen fizic orientat pe localizarea simptomelor
• Suspiciune ridicată în zone cu incidență mare
Investigații utile (în funcție de localizare):
• Teste de laborator:
– Hemoleucogramă: leucopenie, anemie
– VSH / CRP: crescute cronic
• Imagistică:
– Ecografie, CT, RMN – evidențiază adenopatii, abcese, distrucții osoase
– Radiografie pulmonară: pentru a exclude sau confirma afectarea pulmonară
• Teste microbiologice și histopatologice:
– Puncție ganglionară / biopsie osoasă / LCR → cultură, colorare Ziehl-Neelsen, PCR TB
– Test tuberculinic (Mantoux) sau IGRA – util în orientarea diagnosticului
Diagnostic diferențial:
• Limfoame, metastaze ganglionare
• Spondilită anchilozantă, artrite septice
• Infecții fungice cronice
• Neoplazii genito-urinare
• Meningită bacteriană sau virală
• Peritonite ne-TB (ex. carcinomatoasă)
De ce contează diagnosticul precoce:
• Evită progresia către forme distructive sau invalidante
• Ghidează tratamentul antituberculos specific
• Previne diseminarea în cazurile asociate cu afectare pulmonară
Tratament și prevenție
Obiectivele tratamentului:
• Eradicarea completă a infecției cu Mycobacterium tuberculosis
• Prevenirea diseminării și recăderilor
• Recuperarea funcțională a organului afectat
• Reducerea riscului de complicații severe
Tratament medicamentos (la recomandarea medicului):
• Tratament antituberculos standard (6–12 luni):
– Faza intensivă (2 luni):
• Isoniazid + Rifampicină + Pirazinamidă + Etambutol
– Faza de întreținere (4–10 luni):
• Isoniazid + Rifampicină (± Etambutol – în funcție de localizare)
• Durata tratamentului poate fi extinsă până la 12 luni sau mai mult în:
– Formele osteoarticulare, meningeale, urogenitale
– Pacienții imunosupresați (HIV, transplant, etc.)
• Monitorizarea tratamentului:
– Teste hepatice regulate
– Evaluare clinică periodică
– Verificarea aderenței (observarea directă a tratamentului – DOT)
• Tratament simptomatic / adjuvant:
– Antiinflamatoare (în formele cu inflamație severă)
– Diuretice (pentru revărsate pleurale sau ascită)
– Corticoterapie (doar în forme meningeale sau pericardice, la indicația specialistului)
Tratament non-medicamentos:
• Odihnă și nutriție adecvată – susține imunitatea
• Fizioterapie și recuperare – în formele osteoarticulare
• Igienă riguroasă și educație sanitară pentru prevenirea transmiterii (în formele cu afectare pulmonară asociată)
Ce NU trebuie făcut:
• NU se întrerupe tratamentul la dispariția simptomelor
• NU se administrează antibiotice nespecifice în locul regimului antituberculos
• NU se ignoră recurențele – pot indica rezistență la tratament
• NU se folosește automedicația fără diagnostic confirmat
Măsuri de prevenție primară:
• Vaccinare BCG în copilărie (reduce riscul de forme severe la copii)
• Evitarea contactului cu persoane infectate netratate
• Aerisiți și igienizați frecvent spațiile închise
• Măsuri speciale în spitale și centre de detenție (screening periodic, izolare)
Măsuri de prevenție secundară:
• Depistare precoce și tratament corect al tuberculozei pulmonare
• Tratament preventiv (profilaxie):
– Isoniazid 6 luni în cazuri cu test Mantoux pozitiv, IGRA pozitiv sau contact direct
– Prioritar la copiii <5 ani și imunodeprimați
• Monitorizare a cazurilor tratate pentru recidive sau complicații
Rolul pacientului:
• Respectă cu strictețe regimul antituberculos complet
• Merge regulat la controale medicale
• Evită contactul cu persoane vulnerabile dacă are formă contagioasă asociată
• Raportează medicului reacții adverse sau agravarea simptomelor
Mesaj cheie:
Tuberculoza extrapulmonară poate afecta orice organ și are adesea o evoluție insidioasă.
Diagnosticul precoce și tratamentul complet sunt esențiale pentru vindecare și prevenirea complicațiilor invalidante.
Programează un consult la NeuroHope dacă prezinți simptome persistente, adenopatii inexplicabile, dureri osoase sau semne neurologice fără cauză clară.
