Simptome și diagnostic

▸ Debut tipic și evoluție

• Debut acut la 4–7 zile după înțepătura de țânțar infectat.

• Simptom principal: febră înaltă, brusc instalată, adesea >39 °C.

• Manifestări frecvente: cefalee intensă retroorbitală, mialgii, artralgii, oboseală, erupții maculo-papuloase.

• Evoluție tipică în 2 faze: febrilă (2–7 zile) → critică (24–48 h) → de recuperare.

• O parte dintre pacienți prezintă worsening în faza critică (leakage plasmatic, semne de alarmă).

▸ Manifestări clinice pe aparate și sisteme

• General: febră, frisoane, astenie marcată.

• Cutaneu: exantem maculo-papulos sau morbiliform, prurit; „rash în insule de piele sănătoasă”.

• Musculo-scheletic: dureri musculare și articulare severe (“breakbone fever”).

• Digestiv: greață, vărsături, dureri abdominale, hepatomegalie ușoară.

• Ocular: durere retroorbitală, fotofobie.

• Neurologic: cefalee intensă; formele severe pot asocia encefalopatie.

• Hemoragic: epistaxis, gingivoragii, echimoze; în forme critice poate apărea șocul dengue.

▸ Semne de severitate („red flags”)

• Durere abdominală intensă, persistentă.

• Vărsături repetate.

• Sângerări muco-cutanate.

• Letargie, iritabilitate, modificări de conștiență.

• Hepatomegalie >2 cm.

• Hemoconcentrare + scădere rapidă a trombocitelor.

• Hipotensiune, semne incipiente de șoc.

• Dificultăți respiratorii prin efuziuni pleurale / ascită.

▸ Examen clinic – orientare practică

• Evaluarea statusului hemodinamic: puls, tensiune, timp de reumplere capilară.

• Evaluarea hidratării: turgor, mucoase, diureză.

• Tegumente: erupții, echimoze, semne de sângerare.

• Abdomen: durere, sensibilitate, hepatomegalie.

• Respirator: auscultație pentru detectarea efuziunilor.

• Neurologic: stare mentală, semne de encefalopatie.

▸ Analize uzuale

• Hemoleucogramă: trombocitopenie progresivă, leucopenie.

• Hemoconcentrare: creșterea hematocritului – indicator de leakage plasmatic.

• Transaminaze: valori crescute.

• Coagulare: timp prelungit; consum de factori în forme severe.

• Electroliți: hiponatremie frecventă.

• Inflamație: CRP discret crescut sau normal.

▸ Teste specifice

• RT-PCR / NS1 antigen (primele 5 zile): confirmă infecția acută.

• Serologie IgM/IgG (după ziua 5): detectează infecția recentă sau trecută.

• Testare diferențială pentru alte flavivirusuri, dacă este relevant epidemiologic.

▸ Diagnostic diferențial

• Infecții febrile acute (gripă, adenoviroze).

• Febre cu exantem: rubeolă, rujeolă, parvovirus.

• Leptospiroză, febră tifoidă.

• Sindroame hemoragice virale.

• Hepatite acute.

• COVID-19 (forme febrile inițiale).

▸ Algoritm practic de decizie

1. Verifică expunerea în zone endemice + contactul cu vectori.

2. Evaluează semnele de alarmă și hidratarea.

3. Hemoleucogramă repetată la 12–24 h pentru dinamica trombocitelor + hematocritului.

4. Dacă există suspiciune puternică → NS1/RT-PCR (zilele 1–5).

5. După ziua 5 → serologie IgM/IgG.

6. Identifică faza bolii (febrilă/critică/recuperare).

7. Stabilește necesitatea internării (leakage, trombocite <100k, durere abdominală, vărsături, hipotensiune).

Tratament și prevenție

▸ Principii generale de tratament

• Nu există tratament antiviral specific eficient pentru dengue.

• Conduita este exclusiv suportivă, orientată după faza bolii și prezența semnelor de alarmă.

• Evitarea medicației inutile (în special AINS) și monitorizarea atentă sunt esențiale.

• Gestionarea corectă a fazei critice (leakage plasmatic) previne evoluția spre șoc.

▸ Măsuri generale la domiciliu

• Repaus și hidratare fracționată (oral, cu soluții electrolitice).

• Antitermice: paracetamol (se evită aspirina și AINS datorită riscului hemoragic).

• Alimentație ușoară, bogată în lichide.

• Monitorizare zilnică a temperaturii, diurezei, durerii abdominale și statusului general.

• Evitarea automedicației, mai ales antibiotice.

▸ Tratament suportiv și monitorizare

• Forme ușoare: hidratare orală, antitermice, supraveghere clinică.

• Forme moderate: pot necesita supraveghere în spital, evaluare biologică repetată.

• Forme severe:

  • corectarea dezechilibrelor electrolitice;

  • transfuzie dacă este necesar;

  • suport hepatic (perfuzie glucoză, vitamine);

  • protecție gastrică;

  • monitorizare hematologică strânsă;

  • suport hemodinamic și oxigenoterapie în caz de șoc;

  • managementul strict al fazei critice (24–48 h).

▸ Indicații de internare

• Prezența semnelor de alarmă (durere abdominală intensă, vărsături persistente, sângerări, letargie).

• Trombocitopenie marcată sau scădere rapidă a trombocitelor.

• Hemoconcentrare (creșterea hematocritului).

• Afectare hepatică semnificativă.

• Semne de efuziuni (pleural/ascită).

• Gravide, vârstnici, comorbidități importante – prag mai scăzut pentru internare.

▸ Medicamente specifice, antivirale și vaccin

• Nu există antivirale specifice pentru dengue.

• Vaccinurile disponibile au indicații limitate:

  • Dengvaxia: recomandat doar persoanelor cu infecție dengue anterioară confirmată.

  • Vaccinuri candidate (QDENGA/Takeda): utilizare variabilă în funcție de autorizațiile naționale.

• Pentru celelalte arboviroze (ex.: febra galbenă, encefalita de căpușă), vaccinurile NU sunt utile în dengue.

▸ Prevenție individuală

• Repelente cutanate (DEET, icaridină, citriodiol).

• Îmbrăcăminte deschisă la culoare, care acoperă pielea.

• Plase anti-țânțari și protecție în interior.

• Evitarea expunerii la orele de vârf ale Aedes (dimineața și după-amiaza).

• Eliminarea surselor de apă stătătoare (loc preferat de ovipoziție).

▸ Prevenție populațională și controlul vectorilor

• Campanii de dezinsecție la nivel comunitar.

• Gestionarea apelor stagnante în zone urbane.

• Supraveghere epidemiologică activă în zonele endemice.

• Educație sanitară privind protecția anti-vectorială.

▸ Recomandări pentru grupuri speciale

• Gravide: supraveghere atentă; risc crescut de complicații; evitarea zonelor endemice.

• Copii: hidratare intensă; evitarea salicilaților; monitorizare mai frecventă.

• Vârstnici / imunodeprimați: risc crescut de forme severe; internare la semne precoce de agravare.

Situații speciale și prognostic

▸ Practica actuală

• Istoricul de călătorie rămâne esențial: simptomele apărute la 3–14 zile după întoarcerea din zone endemice trebuie să ridice suspiciunea de dengue.

• Persoanele vulnerabile (gravide, imunodeprimați, vârstnici) pot evolua imprevizibil chiar în absența unor semne inițiale de severitate.

• Reevaluarea clinică este importantă în faza critică (zilele 3–7), când pot apărea scăderea trombocitelor, hemoconcentrarea sau semnele de „plasma leakage”.

• Indicația de internare apare la: semne de alarmă (vărsături persistente, dureri abdominale intense), trombocitopenie severă, afectare hepatică, hipotensiune sau imposibilitatea monitorizării la domiciliu.

▸ Coinfecții și comorbidități

• Coinfecțiile (dengue + leptospiroză; dengue + COVID-19; dengue + Zika) pot modifica tabloul clinic și întârzia diagnosticul.

• Comorbiditățile cu risc: boli hepatice, diabet, insuficiență renală, boli cardiovasculare.

• Imunodeprimații pot prezenta forme atipice, fără febră înaltă, dar cu afectare sistemică semnificativă.

▸ Erori frecvente de evitat în practică

• Se evită aspirina și AINS în suspiciune de dengue (risc hemoragic crescut).

• Subestimarea deshidratării în faza critică.

• Omiterea întrebărilor despre călătoriile recente în zone endemice.

• Prescrierea inutilă de antibiotice în infecții virale.

• Lipsa monitorizării biologice la pacienții cu forme moderate.

▸ Follow-up și criterii de externare

• Absența febrei în ultimele 48 de ore.

• Normalizarea treptată a trombocitelor și transaminazelor.

• Lipsa complicațiilor hemoragice sau neurologice.

• Reevaluare ambulatorie la 7–10 zile.

• Educația pacientului: hidratare adecvată, protecție anti-țânțari, recunoașterea semnelor de alarmă.

▸ Prognostic

• Majoritatea cazurilor evoluează favorabil, cu recuperare completă în 1–2 săptămâni.

• Formele severe (hemoragice, șoc dengue) pot fi amenințătoare de viață fără tratament suportiv rapid.

• Sechele rare, dar posibile, includ afectare hepatică prelungită sau recuperare lentă după forme severe.

▸ Mesaj cheie pentru pacienți

Dengue este o infecție virală acută, de obicei autolimitată, dar poate deveni severă dacă nu este recunoscută și monitorizată corect.
Hidratarea, urmărirea atentă a simptomelor și protecția împotriva țânțarilor sunt esențiale pentru recuperare.

➡️ Programează un consult la NeuroHope dacă ai febră, dureri abdominale intense, vărsături persistente, sângerări sau simptome apărute după o călătorie în zone tropicale ori după înțepături repetate de țânțari.