Purpura trombotică trombocitopenică

neurohope medicina interna

Purpura trombotică trombocitopenică — PTT — este o microangiopatie trombotică rară și potențial fatală, produsă de deficitul sever al proteazei ADAMTS13. Asocierea dintre trombocitopenie și anemie hemolitică microangiopatică trebuie recunoscută imediat, deoarece ischemia cerebrală, cardiacă și a altor organe poate evolua rapid chiar dacă pacientul nu prezintă pentada clasică.

În suspiciunea înaltă de PTT imună, proba pentru activitatea ADAMTS13 și inhibitor se recoltează înaintea plasmei, dar tratamentul nu așteaptă rezultatul. Conduita inițială combină schimbul plasmatic terapeutic, imunosupresia și caplacizumabul, în paralel cu stabilizarea și excluderea rapidă a altor microangiopatii trombotice.


Considerații generale

✔ Ce este PTT

PTT se caracterizează prin formarea de microtrombi bogați în trombocite în arteriole și capilare. Aceștia consumă trombocitele, fragmentează eritrocitele și produc ischemie de organ.

Elementele sindromice principale sunt:

  • trombocitopenia;
  • anemia hemolitică microangiopatică — MAHA;
  • afectarea ischemică variabilă a sistemului nervos, inimii, rinichilor și altor organe.

Febra și afectarea renală pot apărea, dar pentada clasică — MAHA, trombocitopenie, manifestări neurologice, febră și afectare renală — este prezentă numai la o parte dintre pacienți. Așteptarea pentadei întârzie periculos diagnosticul.

✔ Rolul ADAMTS13

ADAMTS13 clivează multimerele ultralargi ale factorului von Willebrand — VWF. Când activitatea sa este sever redusă, multimerele ultralargi persistă și determină adeziune și agregare plachetară necontrolată în microcirculație.

O activitate ADAMTS13 sub 10% susține puternic și, în contextul clinic adecvat, confirmă PTT. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu momentul recoltării, administrarea anterioară de plasmă și tabloul clinic.

✔ PTT imună

Majoritatea cazurilor la adult sunt mediate imun — iPTT — prin autoanticorpi care inhibă ADAMTS13 sau îi accelerează eliminarea. Boala poate fi aparent primară ori asociată cu:

  • boli autoimune, în special lupus eritematos sistemic;
  • sarcină și perioada postpartum;
  • infecții;
  • unele medicamente;
  • cancer, transplant sau alte contexte, în care diferențierea de o TMA secundară rămâne esențială.

Detectarea anticorpilor anti-ADAMTS13 susține mecanismul imun. Un rezultat negativ nu îl exclude complet dacă activitatea este sever redusă și fenotipul este tipic.

✔ PTT congenitală

PTT congenitală — cPTT, sindrom Upshaw–Schulman — este produsă de variante patogene bialelice ale genei ADAMTS13. Poate debuta neonatal, în copilărie sau abia la adult, uneori precipitată de infecții, sarcină ori chirurgie.

Diagnosticul se suspectează când deficitul sever ADAMTS13 persistă fără inhibitor și se confirmă prin testare genetică. Diferențierea de iPTT schimbă fundamental tratamentul: cPTT necesită înlocuirea ADAMTS13, nu imunosupresie orientată împotriva unui autoanticorp absent.

✔ PTT în spectrul microangiopatiilor trombotice

Trombocitopenia și MAHA definesc sindromul de microangiopatie trombotică — TMA — dar nu stabilesc cauza. Diagnosticul diferențial include:

  • STEC-HUS, asociat toxinei Shiga;
  • TMA primară mediată de complement;
  • TMA asociată sarcinii, inclusiv HELLP;
  • hipertensiune malignă;
  • TMA medicamentoasă;
  • TMA asociată cancerului sau transplantului;
  • CID;
  • hemoliză mecanică;
  • alte boli sistemice severe.

PTT trebuie diferențiată rapid de celelalte TMA deoarece tratamentul este radical diferit. Deficitul sever ADAMTS13, de regulă sub 10%, susține puternic PTT în context clinic compatibil și justifică algoritmul specific cu TPE, caplacizumab și imunosupresie. Dacă activitatea ADAMTS13 nu este sever redusă, trebuie reconsiderate activ STEC-SHU, TMA mediată de complement și TMA secundare.

PTT trebuie exclusă cu prioritate deoarece întârzierea schimbului plasmatic crește mortalitatea, dar nu trebuie transformată într-un diagnostic-umbrelă pentru toate microangiopatiile trombotice. Celelalte TMA necesită algoritm diagnostic și terapeutic propriu.

✔ Afectarea de organ

Manifestările neurologice și cardiace sunt frecvente și pot fi fluctuante. Pot apărea cefalee, confuzie, crize epileptice, deficit focal, comă, durere toracică, aritmii, insuficiență cardiacă sau moarte subită.

Afectarea renală este posibilă, dar insuficiența renală severă dominantă orientează mai frecvent către alte TMA. Această regulă nu este absolută și nu trebuie utilizată singură pentru excluderea PTT.


Simptome și diagnostic

✔ Recunoașterea imediată

PTT trebuie suspectată la pacientul cu trombocitopenie neexplicată și semne de hemoliză microangiopatică, cu sau fără manifestări de organ. Semnele pot include:

  • fatigabilitate, paloare și icter;
  • peteșii, echimoze sau sângerare;
  • cefalee, confuzie, deficit neurologic sau crize;
  • durere toracică, dispnee, palpitații ori sincopă;
  • durere abdominală, greață sau vărsături;
  • febră;
  • urină închisă la culoare;
  • afectare renală.

Severitatea sângerării poate fi modestă în raport cu trombocitopenia, deoarece problema centrală este tromboza microvasculară.

✔ Confirmarea MAHA

Investigațiile inițiale includ:

  • hemoleucogramă și frotiu periferic urgent;
  • reticulocite;
  • LDH;
  • bilirubină totală și indirectă;
  • haptoglobină;
  • creatinină, uree și electroliți;
  • sumar de urină;
  • DAT;
  • PT/INR, aPTT, fibrinogen și D-dimeri;
  • probe hepatice.

Schistocitele, LDH crescută, haptoglobina scăzută, bilirubina indirectă crescută și reticulocitoza susțin MAHA. Absența schistocitelor evidente pe primul frotiu nu exclude PTT; frotiul trebuie revizuit sau repetat dacă suspiciunea persistă.

DAT este de regulă negativ. Testele de coagulare sunt adesea relativ normale, spre deosebire de CID, dar modificările nespecifice nu exclud PTT.

✔ Recoltarea ADAMTS13

Înaintea primei administrări de plasmă sau a schimbului plasmatic se recoltează:

  • activitatea ADAMTS13;
  • inhibitorul funcțional și/sau anticorpii anti-ADAMTS13;
  • o probă de plasmă suplimentară, conform protocolului centrului.

Recoltarea nu trebuie să întârzie schimbul plasmatic. Dacă pacientul a primit deja plasmă, testul rămâne util, dar rezultatul poate fi modificat și trebuie interpretat împreună cu laboratorul specializat.

✔ Scorul PLASMIC

Scorul PLASMIC estimează probabilitatea unui deficit sever ADAMTS13 la adultul cu TMA, înaintea rezultatului. El integrează:

  • trombocite sub 30 × 10⁹/L;
  • dovada hemolizei — reticulocite >2,5%, haptoglobină nedetectabilă sau bilirubină indirectă >2 mg/dL;
  • absența unui cancer activ;
  • absența transplantului de organ solid sau celule stem;
  • MCV sub 90 fL;
  • INR sub 1,5;
  • creatinină sub 2,0 mg/dL.

Un scor 6–7 indică probabilitate înaltă, 5 probabilitate intermediară, iar 0–4 probabilitate redusă. Scorul nu confirmă PTT, nu înlocuiește ADAMTS13 și nu trebuie aplicat mecanic în populații sau contexte pentru care nu a fost validat.

✔ Evaluarea afectării de organ

Evaluarea inițială trebuie să includă:

  • examen neurologic repetat;
  • ECG și troponină;
  • monitorizare cardiacă la pacientul simptomatic sau cu troponină crescută;
  • funcție renală și diureză;
  • imagistică cerebrală dacă există deficit focal, criză, traumatism sau suspiciune de hemoragie;
  • evaluarea sarcinii la persoanele cu potențial fertil.

Un CT cerebral normal nu exclude ischemia microvasculară și nu trebuie să amâne terapia.

✔ Diferențierea de alte TMA

În paralel cu tratamentul probabil al PTT se evaluează:

  • testarea orientată pentru microorganisme producătoare de toxină Shiga, mai ales când există diaree sau context epidemiologic;
  • sarcina, preeclampsia și HELLP;
  • tensiunea arterială și retinopatia hipertensivă;
  • medicamentele, inclusiv chimioterapia, inhibitorii calcineurinei și alte substanțe asociate TMA;
  • transplantul;
  • infecțiile;
  • cancerul;
  • markerii autoimuni;
  • posibilitatea unei TMA mediate de complement.

STEC-SHU este tratat predominant suportiv, prin management atent al volumului, electroliților, hipertensiunii și insuficienței renale; TPE nu este tratament de rutină. Antibioterapia nu trebuie inițiată reflex în suspiciunea de STEC-SHU, ci individualizată după agentul probabil, momentul bolii și recomandarea infecțioasă.

TMA mediată de complement trebuie suspectată mai ales când predomină afectarea renală severă, iar PTT, STEC-SHU și cauzele secundare nu explică suficient tabloul. Valorile normale ale C3 și C4 nu o exclud. Eculizumabul și ravulizumabul sunt inhibitorii C5 utilizați în TMA primară mediată de complement; la pacientul grav, tratamentul indicat nu trebuie amânat numai pentru a aștepta genetica.

Testarea genetică poate include CFH, CFI, CD46/MCP, C3, CFB și alte gene ale reglării complementului. Rezultatul contribuie la prognostic, estimarea riscului de recidivă, planificarea transplantului și decizia privind durata blocadei complementului, dar nu confirmă ori exclude singur mecanismul acut.

TMA secundare pot apărea în cancer, transplant, sarcină sau HELLP, hipertensiune malignă, infecții, boli autoimune ori după anumite medicamente. Tratamentul cauzei este adesea mai important decât plasmafereza.

Insuficiența renală severă, diareea prodromală sau un factor secundar evident nu exclud automat PTT. ADAMTS13 rămâne discriminatorul central.

✔ Diagnosticarea PTT congenitale

cPTT se suspectează în deficitul sever ADAMTS13 fără anticorpi, episoade recurente din copilărie, trombocitopenie neonatală, istoric familial sau recurențe legate de sarcină. Confirmarea necesită variante patogene în ambele alele ADAMTS13 și consiliere genetică.

Rudele nu trebuie etichetate prin hemoleucogramă normală; evaluarea lor se face orientat după identificarea variantelor familiale.

✔ Evaluarea severității

Severitatea este determinată de:

  • afectarea neurologică;
  • troponina și afectarea cardiacă;
  • instabilitatea hemodinamică;
  • lactatul și ischemia de organ;
  • insuficiența renală;
  • trombocitopenia și hemoliza;
  • întârzierea diagnosticului;
  • comorbidități și sarcină.

Valoarea trombocitelor nu exprimă singură riscul vital.


Tratament și prevenție

✔ Conduita în primele ore

La probabilitate clinică înaltă de iPTT:

  • se contactează imediat hematologia și centrul capabil de schimb plasmatic;
  • se recoltează ADAMTS13 înaintea plasmei, fără a întârzia tratamentul;
  • se începe schimb plasmatic terapeutic zilnic;
  • se administrează corticosteroid sistemic;
  • se inițiază precoce caplacizumab, dacă este disponibil și nu există o contraindicație majoră;
  • se evaluează introducerea precoce a rituximabului;
  • se monitorizează neurologic, cardiac, renal și hematologic.

Pacientul instabil sau cu afectare neurologică, cardiacă ori multiorganică necesită terapie intensivă. Transferul către un centru specializat nu trebuie întârziat de investigații care pot fi continuate ulterior.

✔ Schimbul plasmatic terapeutic

Schimbul plasmatic terapeutic — TPE — îndepărtează autoanticorpii și furnizează ADAMTS13 funcțional. Se efectuează zilnic până la obținerea unui răspuns hematologic stabil.

Recuperarea plachetară stabilă este definită practic prin trombocite ≥150 × 10⁹/L menținute cel puțin două zile consecutive, asociate cu ameliorarea hemolizei și absența deteriorării clinice. LDH trebuie să fie în scădere evidentă sau aproape normalizată, iar manifestările neurologice, cardiace și celelalte semne de ischemie de organ trebuie să fie stabile sau în ameliorare înaintea opririi TPE.

O singură valoare a trombocitelor peste 150 × 10⁹/L nu este suficientă pentru declararea unui răspuns stabil și nu trebuie să determine automat oprirea TPE. Decizia integrează evoluția hematologică, markerii de hemoliză și statusul organelor, potrivit protocolului centrului.

Dacă TPE nu este disponibil imediat, infuzia de plasmă poate fi utilizată temporar, dacă statusul volemic permite, în timp ce se organizează transferul. Aceasta nu înlocuiește TPE în iPTT.

Accesul venos, reacțiile alergice, hipocalcemia, infecția și complicațiile hemodinamice trebuie prevenite și monitorizate.

✔ Caplacizumab

Caplacizumabul este un fragment de anticorp orientat împotriva domeniului A1 al VWF. El blochează interacțiunea VWF–trombocit și reduce rapid formarea microtrombilor, dar nu elimină autoanticorpul anti-ADAMTS13.

Se administrează împreună cu TPE și imunosupresie, nu ca substitut al acestora. Conform informației europene a produsului, tratamentul se continuă zilnic pe durata TPE și cel puțin 30 de zile după oprirea schimbului plasmatic; poate fi prelungit când activitatea imună persistă, în special dacă ADAMTS13 nu se recuperează.

Riscul principal este sângerarea. Se evaluează hemoragia activă, tratamentul anticoagulant sau antiagregant, procedurile planificate și funcția hepatică. Normalizarea trombocitelor sub caplacizumab nu demonstrează eradicarea autoimunității.

✔ Imunosupresia

Corticosteroidul se începe în episodul acut de iPTT. Rituximabul reduce producția de autoanticorpi și este utilizat frecvent precoce, mai ales în boala severă, răspuns lent, recidivă sau ADAMTS13 persistent foarte scăzut.

În boala refractară se verifică mai întâi diagnosticul, administrarea corectă a terapiei și cauzele care mimează PTT. În centre specializate pot fi utilizate terapii precum bortezomib, daratumumab, ciclosporină sau alte strategii imunosupresoare, în funcție de mecanism și experiență. Splenectomia este rară în practica modernă.

✔ Transfuziile și tratamentul suportiv

Transfuzia profilactică de trombocite se evită, deoarece poate alimenta microtromboza. Ea se rezervă hemoragiei amenințătoare de viață sau unei proceduri indispensabile, după decizia comună a hematologiei și echipei procedurale.

Eritrocitele se transfuzează după simptome, hemoglobină, ischemie și comorbidități. Se corectează electroliții și se tratează infecțiile, crizele epileptice, insuficiența cardiacă și renală. Profilaxia tromboembolismului venos se reevaluează după recuperarea trombocitelor și în funcție de sângerare.

✔ Tratamentul PTT congenitale

cPTT se tratează prin înlocuirea ADAMTS13. ADAMTS13 recombinant este terapia preferată pentru profilaxie și tratamentul episoadelor acute atunci când este disponibil și indicat. Plasma proaspăt congelată rămâne o alternativă când produsul recombinant nu este disponibil.

Frecvența profilaxiei se individualizează după fenotip, episoade, sarcină și farmacocinetică. Corticosteroizii, rituximabul și caplacizumabul nu corectează cauza congenitală și nu reprezintă tratamentul de fond al cPTT.

✔ Prevenirea recidivei în iPTT

După remisiunea clinică, activitatea ADAMTS13 se monitorizează periodic. Scăderea severă în remisiune indică risc crescut de recidivă și poate justifica rituximab preemptiv înaintea reapariției MAHA și trombocitopeniei.

Planul trebuie să includă acces rapid la hematologie, analize urgente la reapariția simptomelor și educația pacientului privind cefaleea neobișnuită, fatigabilitatea bruscă, peteșiile, simptomele neurologice și durerea toracică.


Situații speciale și prognostic

✔ Sarcina și perioada postpartum

Sarcina poate precipita iPTT sau poate demasca cPTT. PTT trebuie diferențiată urgent de preeclampsie, HELLP și TMA mediată de complement. Persistența trombocitopeniei și hemolizei după naștere, afectarea neurologică și deficitul sever ADAMTS13 susțin PTT.

iPTT în sarcină necesită TPE și corticosteroid, cu decizii individualizate privind caplacizumabul și rituximabul din cauza datelor materno-fetale limitate și a riscurilor specifice. cPTT necesită substituție ADAMTS13 intensificată și monitorizare obstetricală specializată.

Activitatea ADAMTS13 trebuie cunoscută înaintea concepției la pacienta cu antecedente de iPTT. Riscul continuă postpartum.

✔ Copilul

La copil trebuie luate în calcul atât iPTT, cât și cPTT. Trombocitopenia neonatală, hemoliza recurentă și episoadele precipitate de infecții susțin forma congenitală.

Tratamentul se efectuează într-un centru pediatric specializat. Dozele, indicațiile autorizate și impactul asupra vaccinării, accesului venos și dezvoltării trebuie adaptate vârstei.

✔ Exacerbare, recidivă și refractaritate

Terminologia trebuie utilizată standardizat. O nouă scădere a trombocitelor și reapariția hemolizei la scurt timp după răspuns poate reprezenta exacerbare; reapariția după o remisiune susținută reprezintă recidivă. Sub caplacizumab, recurența clinică trebuie interpretată împreună cu ADAMTS13 și durata tratamentului.

Boala refractară presupune lipsa răspunsului adecvat sau deteriorare sub tratament corect și impune reevaluarea diagnosticului, a complicațiilor, a ADAMTS13 și intensificarea terapiei într-un centru expert.

✔ Monitorizarea răspunsului

În episodul acut se urmăresc zilnic sau mai frecvent, după severitate:

  • trombocitele;
  • hemoglobina și reticulocitele;
  • LDH, bilirubina și haptoglobina;
  • examenul neurologic;
  • troponina, ECG și statusul cardiac;
  • creatinina și diureza;
  • sângerarea sub caplacizumab;
  • complicațiile TPE și infecțiile.

Activitatea ADAMTS13 se repetă pentru a documenta recuperarea imunologică și a ghida durata terapiei anti-VWF și prevenția recidivei. În era caplacizumabului, normalizarea rapidă a trombocitelor nu demonstrează automat controlul autoimunității anti-ADAMTS13: caplacizumabul poate menține trombocitele normale în timp ce activitatea ADAMTS13 rămâne sever redusă, iar pacientul rămâne cu risc de exacerbare dacă autoimunitatea nu este controlată.

Răspunsul hematologic, remisiunea clinică și remisiunea ADAMTS13 sunt concepte diferite și trebuie documentate separat. Oprirea TPE și continuarea tratamentului se decid integrând trombocitele, hemoliza, semnele ischemice de organ, activitatea ADAMTS13 și terapia imunomodulatoare concomitentă.

✔ Urmărirea pe termen lung

Supraviețuitorii iPTT pot prezenta recidive, hipertensiune, afectare cognitivă, depresie, fatigabilitate, risc cardiovascular și reducerea calității vieții. Monitorizarea nu trebuie limitată la hemoleucogramă.

Sunt necesare evaluarea ADAMTS13, controlul factorilor cardiovasculari, screeningul tulburărilor cognitive și afective și reintegrarea funcțională. Pacientul trebuie să aibă un plan scris pentru suspiciunea de recidivă.

✔ Erori frecvente de evitat

  • Așteptarea pentadei clasice înaintea suspiciunii de PTT.
  • Excluderea PTT deoarece afectarea renală este prezentă.
  • Excluderea PTT după un frotiu inițial cu puține schistocite.
  • Recoltarea ADAMTS13 numai după administrarea plasmei.
  • Așteptarea rezultatului ADAMTS13 înaintea tratamentului la probabilitate înaltă.
  • Utilizarea scorului PLASMIC ca diagnostic definitiv.
  • Interpretarea trombocitopeniei izolate drept PTT fără dovada MAHA.
  • Tratarea tuturor TMA prin schimb plasmatic fără diferențiere etiologică.
  • Administrarea caplacizumabului fără imunosupresie în iPTT.
  • Oprirea caplacizumabului numai pentru că trombocitele s-au normalizat, în timp ce ADAMTS13 rămâne sever redus.
  • Transfuzia profilactică de trombocite fără hemoragie majoră sau procedură indispensabilă.
  • Omiterea ECG și troponinei deoarece pacientul nu acuză durere toracică.
  • Administrarea imunosupresiei ca tratament de fond în cPTT.
  • Omiterea monitorizării ADAMTS13 în remisiune.
  • Considerarea recuperării hematologice drept recuperare cognitivă și funcțională completă.

✔ Când este necesară prezentarea imediată la urgență

Este necesară evaluare imediată dacă apar:

  • confuzie, tulburare de vorbire, slăbiciune focală sau convulsii;
  • cefalee severă ori neobișnuită;
  • durere toracică, dispnee, palpitații sau sincopă;
  • peteșii, echimoze extinse sau sângerare;
  • fatigabilitate bruscă, paloare și icter;
  • urină închisă la culoare;
  • reducerea diurezei;
  • febră și deteriorare rapidă;
  • reapariția simptomelor la un pacient cu antecedente de PTT.

✔ Prognostic

Fără tratament prompt, PTT are mortalitate foarte mare. TPE, imunosupresia și caplacizumabul au îmbunătățit major supraviețuirea, dar episoadele acute păstrează risc de deces, ischemie cerebrală și cardiacă și complicații terapeutice.

Recidiva este frecventă în iPTT, mai ales când ADAMTS13 rămâne sau redevine sever scăzut. Monitorizarea și tratamentul preemptiv pot preveni unele episoade. În cPTT, substituția profilactică ADAMTS13 reduce evenimentele, dar necesită continuitate și adaptare la sarcină, infecții și intervenții.


✔ Mesaj-cheie pentru pacienți

  • PTT este o urgență în care cheaguri microscopice consumă trombocitele și pot afecta creierul, inima și alte organe.
  • Diagnosticul nu necesită prezența tuturor celor cinci manifestări clasice.
  • Proba ADAMTS13 trebuie recoltată rapid, dar tratamentul poate începe înaintea rezultatului.
  • În forma imună, tratamentul combină schimbul plasmatic, controlul autoimunității și caplacizumabul.
  • Caplacizumabul protejează microcirculația, dar nu elimină autoanticorpul.
  • Forma congenitală necesită înlocuirea ADAMTS13 și nu are același tratament ca forma imună.
  • După remisiune, monitorizarea ADAMTS13 poate identifica riscul de recidivă înaintea reapariției simptomelor.
  • Cefaleea neobișnuită, confuzia, peteșiile, durerea toracică sau fatigabilitatea bruscă necesită evaluare imediată.

➡️ Programează un consult la NeuroHope pentru evaluarea și urmărirea unei microangiopatii trombotice sau a unui antecedent de PTT. Mergi imediat la cel mai apropiat serviciu de urgență dacă apar confuzie, deficit neurologic, convulsii, durere toracică, dispnee, sincopă, peteșii ori sângerare asociate cu fatigabilitate bruscă sau icter.

Scroll to Top