Considerații generale

Infecțiile urinare bacteriene (ITU) sunt unele dintre cele mai frecvente afecțiuni infecțioase diagnosticate în practica medicală, cu un impact semnificativ asupra calității vieții și a costurilor sistemelor de sănătate. Ele afectează deopotrivă femei și bărbați, dar au o prevalență mult mai mare în rândul femeilor, din cauza particularităților anatomice ale tractului urinar feminin.

Ce sunt infecțiile urinare?

ITU sunt infecții cauzate de bacterii care colonizează sau invadează tractul urinar. Acesta include:

• Uretra (uretrită)

• Vezica urinară (cistită)

• Uretere și rinichi (pielonefrită)

• 
  

De ce sunt importante?

• Sunt extrem de frecvente, mai ales la femeile active sexual

• Pot evolua de la forme ușoare la infecții sistemice severe (pielonefrite, sepsis)

• Sunt responsabile de absenteism medical, disconfort marcant și utilizare crescută de antibiotice

Bacterii implicate

• Escherichia coli (80-90% din cazuri)

• Klebsiella pneumoniae

• Proteus mirabilis

• Enterococcus faecalis

Cine este mai expus?

• Femeile – din cauza uretrei scurte

• Gravidele

• Persoanele cu diabet zaharat

• Pacienți cu cateter urinar (sondă)

• Bărbați peste 50 de ani (hiperplazie prostatică)

Clasificare generală

• ITU joase (uretrită, cistită)

• ITU înalte (pielonefrită)

• ITU simple vs. ITU complicate (asociate cu comorbidități sau anomalii anatomice)

• ITU recurente (două sau mai multe episoade în 6 luni)

ITU reprezintă un domeniu unde diagnosticul precoce și tratamentul ghidat sunt critice pentru prevenirea complicațiilor și a suprasolicitării arsenalului antibiotic. În continuare, vom analiza simptomele caracteristice, metodele eficiente de diagnostic și opțiunile terapeutice actuale.

Simptome și diagnostic al infecțiilor urinare bacteriene

Recunoașterea precoce a simptomelor infecțiilor urinare este esențială pentru a evita complicațiile și pentru a iniția tratamentul corespunzător. Simptomele variază în funcție de localizarea infecției și de caracterul acut sau cronic al acesteia.

Simptome frecvente în ITU joase (cistită, uretrită)

• Senzație de arsură la urinare (disurie)

• Urină frecventă și în cantități mici (polakiurie)

• Urgență urinară (imperiozitate)

• Urină tulbure, cu miros neplăcut

• Disconfort sau durere suprapubiană

• Uneori, hematurie microscopică (urină cu urme de sânge)

Simptome în ITU înalte (pielonefrită)

• Febră peste 38.5ºC

• Frisoane

• Durere lombară unilaterală

• Greață, vărsături

• Stare generală alterată

La vârstnici sau persoane imunocompromise, simptomele pot fi nespecifice: confuzie, letargie, scăderea apetitului sau a stării generale.

Diagnostic paraclinic

Un diagnostic corect presupune corelarea simptomelor cu investigații de laborator:

↦ Sumar de urina (EUA)

• Leucociturie (prezența globulelor albe)

• Nitriți pozitivi (bacterii gram-negative)

• Hematurie

• Proteinurie ușoară

↦ Urocultură cu antibiogramă

• Este standardul de aur pentru diagnostic

• Confirmă prezența bacteriilor patogene și sensibilitatea lor la antibiotice

• Recoltarea se face ideal din jetul mijlociu de urina de dimineață

↦ Alte investigații (la nevoie)

• Ecografie renală (suspiciune de complicații)

• Tomografie abdomino-pelvină (ITU complicate, recidivante)

• Cistoscopie (cazuri de hematurie recurentă sau anomalii suspectate)

Criterii de diferențiere bacterian vs. non-bacterian

• Febra, leucocitoza, nitriți pozitivi – indică origine bacteriană

• Infecțiile non-bacteriene (ex: iritații, infecții virale) au simptome mai vagi, fără modificări semnificative în urocultură

Un diagnostic precoce, ghidat de simptome caracteristice și confirmat prin analize, permite instituirea unui tratament eficient și reduce riscul de recurențe și complicații renale.

Tratamentul și prevenția infecțiilor urinare bacteriene

Tratamentul corect al infecțiilor urinare bacteriene (ITU) este esențial pentru a evita complicațiile renale și recurențele frecvente. Totodată, prevenția joacă un rol major, mai ales la persoanele predispuse.

Tratament antibiotic

↦ Alegerea antibioticului

• Se face în funcție de simptomatologie, tipul ITU și rezultatul antibiogramei (dacă este disponibil).

• Antibiotice uzuale pentru ITU necomplicate:

  • Nitrofurantoin (cistită acută)

  • Fosfomicină (administrare unică)

  • Trimetoprim-sulfametoxazol (doar dacă sensibilitatea este confirmată)

• Pentru ITU complicate sau pielonefrită:

  • Fluorochinolone (ciprofloxacin, levofloxacin)

  • Cefalosporine de generația III (ceftriaxonă)

  • Tratament intravenos la nevoie (spitalizare)

↦ Durata tratamentului

• 3-5 zile pentru cistita necomplicată la femei tinere

• 7-14 zile pentru ITU complicate sau pielonefrită

↦ Reevaluare post-tratament

• Simptome persistente sau recurente necesită reluarea investigațiilor

• Controlul uroculturii poate fi recomandat la pacien- Controlul uroculturii poate fi recomandat la pacien\u021ii cu risc

Prevenția recidivelor

↦ Măsuri igieno-dietetice

• Hidratare corespunzătoare (2-3L lichide/zi)

• Micșiuni intestinale regulate (constipația favorizează ITU)

• Igienă locală corectă (evitarea iritanților vaginali, lenjerie din bumbac)

• Urinare imediată după contactul sexual

↦ Profilaxie medicamentosă (la indicația medicului)

• Antibiotic profilactic în doze mici (ex: nitrofurantoin seara)

• Terapie postcoitală la femeile cu ITU recurente legate de contactul sexual

↦ Alte opțiuni complementare

• Suplimente pe bază de D-manoză (inhibă aderența bacteriilor)

• Extract de merișor (rol preventiv modest, dar acceptat)

• Probiotice vaginale (pentru refacerea florei protectoare)

Prevenția este crucială pentru reducerea abuzului de antibiotice și protejarea funcției renale pe termen lung. Orice pacient cu infecții recurente sau simptome persistente trebuie să beneficieze de o evaluare medicală completă și personalizată.