Infecțiile digestive bacteriene

Considerații generale

Infecțiile digestive bacteriene reprezintă un grup heterogen de afecțiuni cauzate de ingerarea unor alimente sau lichide contaminate cu bacterii patogene. Acestea pot duce la episoade acute de gastroenterită sau enterocolită și, în cazuri grave, pot complica prin deshidratare severă, afectare sistemică sau sindroame post-infecțioase.

Relevanța medicală

Reprezintă o cauză majoră de morbiditate globală
Sunt frecvent subdiagnosticate în formele ușoare
Pot avea caracter epidemic (colectivități, spitale, tabere)
Afectează preponderent copii, vârstnici și persoane imunocompromise

Mecanism de transmitere

Fecal-oral (prin mâini murdare, ustensile nesterile)
Consumul de alimente contaminate (lapte, ouă, carne insuficient preparată termic)
Apă nepotabilă sau contaminată
Contact cu persoane infectate sau purtători asimptomatici

Cele mai frecvente bacterii implicate

Escherichia coli (enteropatogenă, enterohemoragică, enterotoxigenă)
Salmonella enterica
Shigella spp.
Campylobacter jejuni
Yersinia enterocolitica
Clostridioides difficile (infecție asociată frecvent cu antibioterapia)

Forme clinice posibile

Gastroenterită acută (cu sau fără febră, vărsături)
Enterocolită bacteriană cu diaree sangvinolentă
Colita pseudomembranoasă (C. difficile)
Sindrom hemolitic-uremic (complicație rară, dar gravă, mai ales la copii)

Factori de risc

Imunitate scăzută (vârstnici, HIV, oncologici)
Administrare recentă de antibiotice (deseori implicată în cazurile de C. difficile)
Internare în spital sau instituții de îngrijire
Călătorii în zone cu standarde sanitare scăzute (“diareea travelerului”)

Infecțiile bacteriene digestive pot fi prevenite într-o mare măsură prin igienă corectă, educație sanitară și gestionarea riguroasă a surselor de alimente și apă. Următoarele module vor descrie simptomele tipice, metodele de diagnostic relevante și opțiunile terapeutice validate clinic.

Simptome și diagnostic

Tabloul clinic al infecțiilor digestive bacteriene poate varia semnificativ, de la forme ușoare, autolimitate, până la afecțiuni severe care necesită spitalizare. Recunoașterea semnelor de alarmă și utilizarea testelor specifice permit un diagnostic rapid și corect.

Simptome frecvente

Diaree (apoasă, mucopurulentă sau cu sânge)
Crampe abdominale
Greață și vărsături
Febră moderată sau înaltă
Balonare, flatulență
Deshidratare (sete, scăderea diurezei, hipotensiune)

Semne de gravitate

Diaree persistentă > 3 zile
Sânge în scaun
Stare generală alterată marcat
Semne de deshidratare severă (confuzie, uscăciunea mucoaselor)
Vârstă fragedă sau pacient imunocompromis

Diagnostic paraclinic

↦ Analize de laborator

Hemoleucogramă: leucocitoză, posibil anemie (la pierderi cronice)
Ionogramă: evaluarea dezechilibrelor hidro-electrolitice
PCR (proteina C reactivă): inflamație sistemică

↦ Examinarea materiilor fecale

Coprocultură: identificarea bacteriilor patogene (Salmonella, Shigella, Campylobacter, E. coli)
Test pentru toxina C. difficile (ELISA, PCR): la pacienți cu antibioterapie recentă
Examen coproparazitologic: diferențiere față de infecții parazitare
Test rapid antigenic sau multiplex PCR pentru etiologie combinată

↦ Alte investigații (dacă e cazul)

Hemocultură: la febră > 38.5ºC cu stare septică
Ecografie abdominală: exclude complicații (abces, megacolon toxic)
Colonoscopie (rar, doar în forme severe, neclare sau cronice)

Diagnostic diferențial

Infecții virale digestive (rotavirus, norovirus)
Parazitoze (Giardia, Entamoeba)
Boală inflamatorie intestinală (Crohn, rectocolită ulcerohemoragică)
Intoxicații alimentare non-infecțioase

Stabilirea etiologiei bacteriene permite alegerea unui tratament eficient și evitarea utilizării incorecte a antibioticelor, cu impact direct asupra duratei bolii și prevenirii complicațiilor.

Tratamentul și prevenția

Tratamentul infecțiilor digestive bacteriene este determinat de severitatea simptomelor, statusul imunologic al pacientului și agentul etiologic identificat. Majoritatea cazurilor ușoare sunt autolimitate și necesară este doar terapia de susținere. Totuși, unele infecții pot necesita antibioterapie și monitorizare atentă.

Tratament simptomatic (primar și universal)

↦ Rehidratare orală sau intravenoasă

Soluții de rehidratare orală (ORS)
Ser fiziologic sau glucozat i.v. la deshidratare severă

↦ Controlul simptomelor

Antipiretice (paracetamol)
Antispastice (drotaverin) pentru crampe abdominale
Antiemetice (ondansetron) dacă este necesar
Atenție: Antidiareicele (ex: loperamidă) sunt contraindicate în infecții cu toxine sau diaree sangvinolentă

Antibioterapie (selectivă)

↦ Indicații generale:

Febră înaltă, diaree severă
Imunodepresie
Copii sub 6 luni sau vârstnici fragili
Infecții documentate cu agenți agresivi (ex: Shigella, Campylobacter)

↦ Exemple de antibiotice:

Ciprofloxacin, azitromicină (forme moderate-severe)
Vancomicină orală sau fidaxomicin – pentru Clostridioides difficile

Probiotice (adjuvante)

Pot reduce durata diareei și riscul de recădere după tratament antibiotic
Tulpini uzuale: Saccharomyces boulardii, Lactobacillus rhamnosus GG

Prevenția infecțiilor digestive bacteriene

↦ Igienă personală și alimentație

Spălarea frecventă a mâinilor
Gătirea completă a alimentelor (carne, ouă)
Evitarea laptelui nepasteurizat și a apei netratate
Curățarea rigurosă a suprafețelor de lucru în bucătărie

↦ Măsuri comunitare

Supravegherea igienei în unități de învățământ, spitale, tabere
Controlul surselor de alimentație publică
Izolarea cazurilor simptomatice în colectivități (până la remiterea completă)

↦ Educație sanitară

Promovarea obiceiurilor corecte de igienă alimentară
Informarea privind riscurile automedicației și utilizarea neadecvată a antibioticelor

O conduită terapeutică echilibrată, alături de o prevenție activă, pot reduce considerabil incidența și severitatea infecțiilor bacteriene digestive, protejând atât pacientul, cât și comunitatea.