Considerații generale
Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel global. Lăsată netratată, HIV duce la dezvoltarea sindromului imunodeficienței dobândite (SIDA), caracterizat printr-o imunodepresie severă și susceptibilitate crescută la infecții oportuniste și anumite tipuri de cancer.
Impact global
Peste 39 milioane de persoane trăiau cu HIV la nivel mondial la sfârșitul anului 2022 (OMS)
Datorită terapiei antiretrovirale (ART), HIV este astăzi o boală cronică gestionabilă, nu o condamnare la moarte
Infecția continuă să afecteze grav țarile cu resurse reduse, încărcând sistemele de sănătate
Modalități de transmitere
Sexual (relații neprotejate vaginale, anale, orale)
Parenteral (transfuzii de sânge contaminate, utilizarea comună a acelor la consumatori de droguri)
Vertical (de la mamă la copil în timpul sarcinii, națterii sau alăptării)
Populații vulnerabile
Bărbați care fac sex cu bărbați (MSM)
Lucrători sexuali
Persoane consumatoare de droguri injectabile
Parteneri ai persoanelor HIV-pozitive
Persoane din zone endemice cu prevalență ridicată
Diferența dintre HIV și SIDA
HIV este virusul care infectează și slăbește sistemul imun
SIDA este stadiul avansat, caracterizat prin scăderea dramatică a celulelor CD4 și apariția infecțiilor/opurtuniste
Important: Astăzi, cu tratament antiretroviral corect, majoritatea persoanelor HIV-pozitive nu dezvoltă niciodată SIDA și pot avea o durată de viață normală.
Stigmatizare și educație
Persoanele cu HIV se confruntă adesea cu discriminare injustă
Accesul la informare corectă și programele de sprijin sunt esențiale pentru controlul epidemiei
Infecția cu HIV rămâne o provocare majoră pentru sistemele de sănătate, dar progresele terapeutice și strategiile de prevenție eficiente transformă progresiv acest diagnostic într-unul gestionabil. În continuare vom detalia simptomele, metodele de diagnostic și tratamentele disponibile.
Simptome și diagnostic
Infecția cu HIV evoluează în mai multe stadii, fiecare având un tablou clinic caracteristic. Diagnosticul precoce este esențial pentru inițierea rapidă a tratamentului antiretroviral și pentru prevenirea progresiei către SIDA.
Stadiile evolutive
↦ Infecția acută (primară)
Apare la 2-4 săptămâni după expunere
Simptome asemănătoare unei gripe sau mononucleozei:
Febră
Erupție cutanată
Dureri de cap, dureri musculare
Dureri în gât, adenopatii generalizate
Viremie extrem de ridicată și contagiozitate maximă
↦ Infecție cronică (fără tratament)
Perioadă de latență clinică (ani de zile)
Virusul persistă în organism și continuă să afecteze progresiv imunitatea
Pacientul este asimptomatic sau poate avea simptome ușoare recurente
↦ Stadiul SIDA
Se produce atunci când numărul de celule CD4 scade sub 200/μl sau apar infecții/opurtuniste sau anumite cancere (sarcom Kaposi, limfoame)
Manifestări posibile:
Pneumonie severă (Pneumocystis jirovecii)
Tuberculoză pulmonară sau extrapulmonară
Candidoză esofagiană
Pierdere ponderală severă (“wasting syndrome”)
Diagnostic
↦ Teste de screening
Teste rapide pentru anticorpi HIV (oral sau sanguin)
ELISA de generația a 4-a (detectează anticorpi și antigen p24)
↦ Confirmare diagnostică
Western blot (clasic, dar mai puțin folosit astăzi)
Test de amplificare a acizilor nucleici (NAT) pentru HIV ARN (confirmă prezența virusului)
↦ Evaluare inițială completă la diagnostic
Numărătoare CD4
Viremie HIV ARN (câtă cantitate de virus este în sânge)
Teste pentru coinfecții (hepatite B și C, tuberculoză, sifilis)
Evaluare hepatică, renală și cardiovasculară
Când să ne testăm pentru HIV?
După expuneri sexuale neprotejate
Dacă partenerul este HIV-pozitiv sau necunoscut
Înaintea unei sarcini sau în timpul sarcinii
Pacienți cu boli cu transmitere sexuală diagnosticate
Persoane care folosesc droguri injectabile
Pacienți cu simptome sugestive sau boli inexplicabile
Detectarea timpurie a infecției cu HIV este cheia unei vieți normale, cu o speranță de viață comparabilă cu cea a populației generale în condițiile respectării terapiei ART.
Tratamentul și prevenția
Tratamentul modern al infecției cu HIV a transformat radical evoluția acestei boli, permițând pacienților să ducă o viață lungă, activă și de calitate. De asemenea, prevenția primară și secundară rămân piloni esențiali în controlul epidemiologic al HIV.
Tratamentul antiretroviral (ART)
↦ Principii generale
Se recomandă începerea ART imediat după diagnosticare, indiferent de numărul de CD4
Scopul este suprimarea completă a viremiei (HIV ARN nedetectabil)
Regimul standard include o combinație de 3 medicamente din clase diferite
↦ Clase principale de medicamente
Inhibitori de transcriptază inversă nucleozidici/nucleotidici (NRTI): tenofovir, emtricitabină, lamivudină
Inhibitori de transcriptază inversă non-nucleozidici (NNRTI): efavirenz, rilpivirină
Inhibitori de protează (PI): darunavir, atazanavir
Inhibitori de integrare (INSTI): dolutegravir, bictegravir
↦ Monitorizare terapeutică
Viremie HIV ARN (obiectiv: nedetectabilă)
Număr CD4 (evaluarea răspunsului imun)
Monitorizarea efectelor adverse metabolice, hepatice, renale
Prevenția transmiterii HIV
↦ Măsuri individuale
Utilizarea corectă și consecventă a prezervativului
Evitarea partajării seringilor sau a echipamentului de injectare
Screening regulat pentru boli cu transmitere sexuală
↦ Profilaxia pre-expunere (PrEP)
Administrarea de medicamente antiretrovirale (ex: tenofovir/emtricitabină) la persoanele HIV-negative cu risc crescut
Reduce semnificativ riscul de infectare dacă este utilizată corect
↦ Profilaxia post-expunere (PEP)
Administrarea de ART în termen de maxim 72 ore după o expunere accidentală (sex neprotejat, injecție, agresiune)
Terapie timp de 28 de zile
↦ Prevenția transmiterii verticale
ART la mamă în timpul sarcinii
Naștere prin cezariană în cazuri selectate
Tratament postnatal și evitare alăptării dacă nu sunt condiții de substituție sigură
Programe de sprijin
Acces universal la tratament antiretroviral
Consiliere psihologică și suport social
Combaterea stigmatizării asociate infecției cu HIV
Cu tratament adecvat și măsuri preventive eficiente, infecția cu HIV poate fi controlată în mod eficient, iar calitatea vieții pacienților poate rămâne excelentă pe termen lung.