Considerații generale
Hepatitele virale B și C sunt boli infecțioase cauzate de virusurile hepatitice HBV și HCV, care afectează ficatul și pot duce la complicații severe precum ciroză sau carcinom hepatocelular. Ambele forme se transmit prin sânge și fluide biologice și pot evolua fără simptome ani în șir, ceea ce face ca milioane de persoane să fie infectate fără să știe.
De ce sunt importante?
-
Aprox. 296 milioane de persoane trăiesc cu hepatita B (OMS, 2022)
-
Peste 58 milioane trăiesc cu hepatita C
-
Sunt cauze majore de boală hepatică cronică, ciroză și cancer hepatic
-
Se pot preveni și trata eficient – dar majoritatea cazurilor rămân nediagnosticate
Diferențe esențiale
| Caracteristică | Hepatita B | Hepatita C |
|---|---|---|
| Virus | HBV (ADN) | HCV (ARN) |
| Transmitere | Sexuală, sânge, verticală | Mai ales sanguină (transfuzii, droguri) |
| Evoluție | Acută sau cronică | Aproape exclusiv cronică |
| Vaccin disponibil | Da | Nu |
| Vindecare completă | Rar (spontan), dar controlabil | Posibilă prin tratament |
Modalități de transmitere
-
Sânge infectat: transfuzii, ace contaminate, tatuaje nesterile
-
Contact sexual neprotejat cu partener infectat (mai ales HBV)
-
De la mamă la făt (transmitere verticală, frecventă la HBV)
-
Partajarea obiectelor personale (lame, periuțe, truse de manichiură)
Populații la risc crescut
-
Persoane cu mai mulți parteneri sexuali
-
Consumatori de droguri injectabile
-
Personal medical expus la fluide
-
Hemodializați
-
Persoane private de libertate
Hepatitele B și C rămân un subiect de maximă importanță pentru sănătatea publică globală. Deși prevenibile (B) și tratabile (mai ales C), lipsa simptomelor face ca screeningul activ și educația medicală să fie esențiale pentru controlul lor. Denumite adesea „bolile silențioase”, deoarece pot rămâne asimptomatice timp de ani înainte de a produce daune hepatice semnificative. De aceea, testarea periodică în grupurile de risc este esențială.
Simptome posibile (daca apar)
-
Oboseală cronică
-
Disconfort abdominal, mai ales sub rebord costal drept
-
Greață, lipsa poftei de mâncare
-
Icter (colorarea galbenă a pielii și ochilor)
-
Urină închisă la culoare, scaun decolorat
-
Mâncărimi cutanate, tulburări de somn (forme avansate)
Când să ne testăm?
-
Persoane cu istoric de transfuzie de sânge înainte de 1992
-
Cei care au folosit droguri injectabile
-
Parteneri ai persoanelor infectate
-
Pacienți cu valori anormale ale transaminazelor
-
Femei gravide (screening prenatal recomandat)
Teste de laborator specifice
↦ Pentru hepatita B (HBV)
-
HBsAg (antigen de suprafață): indică infectarea activă
-
Anti-HBc (anticorpi totali): arată expunerea anterioară la virus
-
HBeAg și anti-HBe: evaluează replicarea virală
-
ADN HBV (viremie): măsoară cantitativ virusul în sânge
↦ Pentru hepatita C (HCV)
-
Anti-HCV (anticorpi): indică contactul cu virusul
-
ARN HCV (viremie): confirmă infecția activă și se folosește pentru monitorizarea terapiei
↦ Alte analize complementare
-
Transaminaze (ALT, AST) – indică inflamația hepatică
-
Ecografie hepatică – arată starea structurală a ficatului
-
Fibroelastografie (FibroScan) – determină gradul de fibroză
Diagnostic diferențial
-
Alte tipuri de hepatite (A, D, E)
-
Boală hepatică alcoolică sau non-alcoolică
-
Tulburări autoimune hepatice
Identificarea precoce a unei infecții cu HBV sau HCV permite inițierea unui tratament eficient și reduce riscul de progresie spre ciroză sau cancer hepatic. Diagnosticul este simplu, accesibil și trebuie făcut sistematic la persoanele cu risc.
Tratamentul și prevenția
Gestionarea hepatitelor virale B și C necesită o abordare diferențiată, întrucât virusurile implicate au particularități biologice distincte. Obiectivul principal este prevenirea progresiei către ciroză și cancer hepatic, precum și întreruperea lanțului de transmitere.
Tratamentul hepatitei B (HBV)
↦ Când se tratează?
-
Nu toate persoanele infectate cu HBV necesită tratament imediat.
-
Se monitorizează viremia, transaminazele, starea ficatului (prin elastografie) și prezența semnelor de activitate virală (HBeAg pozitiv).
↦ Medicamente utilizate
-
Analogii nucleoz(t)idici – inhibitori ai polimerazei virale:
-
Tenofovir alafenamid (TAF)
-
Tenofovir disoproxil fumarat (TDF)
-
Entecavir
-
-
Tratamentul este de lungă durată (adesea pe viață), cu monitorizare periodică.
-
Scopul este suprimarea replicării virale, nu eradicarea virusului (care rămâne persistent în celule hepatice).
Tratamentul hepatitei C (HCV)
↦ Obiectiv: vindecare completă
-
Astăzi, hepatita C este o boală vindecabilă în >95% din cazuri, prin tratamente antivirale directe (DAA).
↦ Regimuri actuale
-
Durată: 8-12 săptămâni
-
Administrare orală, cu puține reacții adverse
-
Exemple: combinații de sofosbuvir + velpatasvir, glecaprevir + pibrentasvir
↦ Urmărirea post-terapie
-
Test ARN HCV la 12 săptămâni post-tratament (SVR – răspuns virologic susținut)
-
Screening periodic pentru complicații la cei cu fibroză avansată
Prevenție – o prioritate absolută
↦ Vaccinarea (doar pentru HBV)
-
Disponibilă, eficientă și obligatorie în programul național de vaccinare
-
Administrată în primele 24h de viață + rapeluri ulterioare
↦ Măsuri generale de protecție
-
Utilizarea prezervativului
-
Evitarea partajării seringilor, lamelor, periuțelor
-
Respectarea normelor de igienă în saloane de tatuaj sau cosmetică
-
Testarea gravidelor și profilaxia nou-născuților (vaccin + imunoglobulină specifică anti-HBs)
↦ Screening și educație
-
Promovarea testării voluntare și confidențiale
-
Informarea publicului privind riscurile reale, nu miturile
-
Integrarea pacienților în programele naționale (tratament gratuit în România pentru cazurile confirmate)
Prin măsuri de prevenție eficiente și tratamente moderne, hepatitele B și C pot fi controlate și chiar eliminate ca probleme majore de sănătate publică în deceniile următoare.
